Workshop de improvizație pentru o echipă tehnică: cum începe și ce nu promite

de Bogdan Grigore · fondator & facilitator principal Improvizatie.ro

O echipă tehnică se împacă cu un workshop de improvizație dacă primește întâi explicația, dacă prima activitate o fac toți deodată și dacă nimeni nu e obligat să joace. Nu promit ședințe mai scurte sau productivitate mai mare, iar cercetarea despre ședințele echipelor de software explică de ce nu aș avea pe ce să mă bazez. Mai jos găsești cum încep, un exercițiu pe care îl folosesc cu echipe tehnice și ce refuz să fac.

Dacă ești în HR sau în L&D și te gândești la un workshop pentru developeri, testeri sau o echipă de produs, probabil auzi două obiecții: „oamenii tehnici nu vor jocuri” și „avem deja prea multe ședințe”. Ambele sunt rezonabile și se răspunde la ele prin design, nu prin entuziasm.

Ce spune cercetarea despre ședințele echipelor de software

Trei lucrări despre ședințe în echipele agile și ce reies din ele pentru un workshop
LucrareaCe a găsitCe înseamnă pentru tine
Stray, Moe și Bergersen (2017), Are Daily Stand-up Meetings Valuable? 221 de răspunsuri de la dezvoltatori profesioniști: valoarea ședinței zilnice e percepută diferit, juniorii fiind cei mai pozitivi, iar seniorii și cei din echipe mari cei mai critici „echipa tehnică” nu are o singură părere; nu presupune că toți vor sau toți refuză
Andriyani, Hoda și Amor (2017), Reflection in Agile Retrospectives studiu de caz pe 16 practicieni din 4 echipe: echipele pot să nu ajungă la toate nivelurile de reflecție doar pentru că țin retrospectiva o ședință ținută din obișnuință nu produce schimbare; contează cum e condusă
Przybyłek et al. (2022), Game-based Sprint retrospectives cercetare-acțiune pe 6 echipe Scrum: jocurile din retrospective au ajutat, în unele privințe, la lipsa de structură, monotonie, prea multe plângeri și participare inegală; efectul diferă după preferințele fiecăruia un joc bine ales poate ajuta o ședință, dar nu pentru toți și nu în același fel

Ce nu spun aceste studii

Niciunul nu măsoară improvizația în echipe tehnice. Ultimul vorbește despre jocuri de retrospectivă, nu despre improvizație, iar dovada lui sunt feedback-urile participanților, nu o măsurătoare de performanță. Nu cunosc un studiu care să arate că un workshop scurtează ședințele sau crește productivitatea unei echipe de developeri, și de aceea nu promit asta. Ce pot spune este ce fac în sală și ce comportament alegem să exersăm.

Primele minute cu o echipă sceptică

Încep cu două-trei minute în care spun ce urmează și de ce folosesc acest tip de activități, cu legătura la munca lor reală. Apoi scot grupul treptat din zona de confort. Prima activitate este mereu una în care toți fac același lucru deodată, sau lucrează în perechi ori în grupuri mici, ca nimeni să nu fie în față. Folosesc metode care îi fac să zâmbească, să se numere unii pe alții și să se miște prin spațiu, iar așa se relaxează.

Nimeni nu e forțat să joace. Cine nu vrea poate observa sau poate pasa, iar rolul de observator are treabă reală în exercițiu. Pe larg, în articolul despre de ce nu trebuie să fii actor.

Echipa sau managerul: cu cine lucrez

Vorbesc întâi cu managerul: ce vrea să se schimbe și ce comportament vede. Dacă problema e în deciziile lui sau în felul în care se planifică munca, îi spun direct că o sesiune cu echipa nu o rezolvă. Lucrez cu echipa atunci când problema este felul în care oamenii vorbesc între ei și cu cei din afara echipei: product owner, alte echipe, cine cere ceva în ultimul moment.

Un exercițiu: grădina celuilalt

Îl folosesc cu echipe tehnice când tema e comunicarea cu business-ul sau cu alte echipe. Se lucrează pe un caz-tip, inventat, în grupe de patru, amestecate între echipe ca să se vadă și cei care nu lucrează zilnic împreună. Un exemplu de caz: un product owner scrie joi seara că „clientul vrea și exportul în PDF în release-ul de luni, ar trebui să fie rapid, nu?”, iar echipa are deja release-ul plin.

Fiecare grupă desenează pe o foaie de flipchart patru coloane și le completează în 15 minute, apoi toate foile se pun pe perete pentru un tur de 5 minute:

Cele patru coloane ale exercițiului, cu un exemplu inventat
Ce cere elDe ce are nevoie de asta (ghicit, minimum trei variante)Ce cerem noiDe ce avem noi nevoie de asta
exportul în PDF până luni i-a promis ceva clientului; nu știe cât costă; vrea să nu pară că a ratat exportul în release-ul următor un release testat, fără surprize după lansare

A doua coloană e ghicită, de aceea cer minimum trei variante. La final grupa încercuiește o nevoie care e aceeași la ambele părți. Dacă într-o grupă apare „pentru că e nesimțit”, întreb: „și dacă ar fi un om rezonabil sub presiune, ce l-ar face să scrie asta?”. E exact ideea din metoda pozițiilor și a intereselor, descrisă de Roger Fisher și William Ury: în spatele unei cereri stă, de obicei, o nevoie.

Urmează Scaunul celuilalt. Un scaun gol are o etichetă cu numele rolului din caz. Un voluntar din grupa care a lucrat cazul se așază pe el și vorbește la persoana întâi, ca acel om, timp de un minut. Restul sălii îi pune două-trei întrebări, iar el răspunde din rol. Dacă nu vine nimeni, grupa trage la sorți dintre cei care acceptă, sau mă așez eu primul ca model.

Debrief-ul are patru întrebări, în perechi, apoi în plen:

  1. Ce a spus „celălalt” și nu știați?
  2. Cum a fost să-l apărați pe cel care vă enervează?
  3. Ce se schimbă în mesajul vostru când știți ce e în grădina lui?
  4. Ce întrebare îi puneți data viitoare, înainte să răspundeți?

Ultima întrebare e cea care ajunge a doua zi în munca lor. Pentru conversații despre statut, adică cum urcă sau coboară cineva fără să-și dea seama, am scris un articol separat.

Ce refuz să fac

Dacă problema se află în deciziile managerului sau în planificarea muncii, o spun la discovery call, înainte de ofertă.

Cum arată la mine

În sesiune combin improvizația cu alte metode de facilitare, alese după problema echipei. În exercițiul de mai sus, de exemplu, improvizația (Scaunul celuilalt) se combină cu un instrument de negociere, pozițiile și interesele.

O sesiune de două ore costă 750€, la un abonament de 10 sesiuni 600€ pe sesiune, iar la 20 500€, toate publicate. Repetiția contează mai mult decât o sesiune singulară, din motivele din articolul despre de ce un singur workshop nu schimbă comportamente. Detaliile ofertei sunt pe pagina de soft skills.

Întrebări frecvente

Funcționează un workshop de improvizație pentru developeri și testeri?

Nu cunosc un studiu care să măsoare improvizația în echipe tehnice, deci nu pot da o cifră. Ce pot spune este cum îl construiesc: încep cu o explicație de două-trei minute legată de munca lor, prima activitate o fac toți deodată sau în perechi, iar nimeni nu e forțat să joace. Un exercițiu pe care îl folosesc este Grădina celuilalt: pe un caz inventat, echipa scrie ce cere celălalt, de ce are nevoie, ce cere ea și de ce, apoi vorbește la persoana întâi ca omul respectiv.

Cum convingi o echipă tehnică sceptică să participe la un workshop de improvizație?

Prin explicație și prin design, nu prin entuziasm. Încep cu două-trei minute în care spun ce urmează și de ce, cu legătura la munca lor reală. Prima activitate este una în care toți fac același lucru deodată sau lucrează în perechi ori grupuri mici, ca nimeni să nu fie în față. Cine nu vrea să joace poate observa sau poate pasa, iar rolul de observator are treabă reală în exercițiu.

Un workshop de improvizație duce la ședințe de status mai scurte sau la productivitate mai mare?

Nu promit asta și nu am o sursă care s-o susțină. Cercetarea despre ședințele echipelor de software arată că valoarea percepută diferă între juniori și seniori și că o retrospectivă ținută din obișnuință nu garantează reflecție. Un studiu pe șase echipe Scrum a găsit că jocurile din retrospective au ajutat la structură, monotonie și participare inegală, dar dovada este feedback-ul participanților, nu o măsurătoare de performanță, iar jocurile erau de retrospectivă, nu de improvizație.

Se lucrează cu echipa sau cu managerul?

Vorbesc întâi cu managerul: ce vrea să se schimbe și ce comportament vede. Dacă problema este în deciziile lui sau în felul în care se planifică munca, îi spun direct că o sesiune cu echipa nu o rezolvă. Lucrez cu echipa când problema este felul în care oamenii vorbesc între ei și cu cei din afara echipei.

Dacă vrei să justifici bugetul în fața cuiva, articolul despre cum ceri bugetul pentru un workshop te ajută să-l scrii pe o pagină. Despre ce se întâmplă în sală și ce nu, vezi articolul despre siguranța psihologică.

Ai o echipă tehnică și un comportament de schimbat?

Scrie-mi ce ai observat în echipă și cu cine vorbesc oamenii (sau nu vorbesc). La discovery call stabilim dacă problema se rezolvă cu o sesiune cu echipa sau începe în altă parte.

bogdan@improvizatie.ro